Îl privesc cum doarme liniștit deși azi este prima lui zi de școală. Copleșită de emoție nu stiu pe ce să pun mâna. Trec repede prin fața oglinzii și atunci mă izbește imaginea mea. Adult, căsătorit, părinte. Mă privesc adânc în ochi. Caut ceva la mine, în mine. Nu găsesc. Nu mai găsesc. Mă așez în fața mea și aștept. Nu știu ce dar stau acolo. Ceva îmi spune să am răbdare. Simt cum o liniște internă își face loc în sufletul meu și simt că vine de undeva. O imagine blurată începe să prindă contur și secundă după secundă este tot mai cald și mai liniște. Până o văd. Este mâna ta. Mă mângâie ușor pe obraz și aud: Nu te speria! Nu ești singură! Sunt aici lângă tine, și voi fi mereu cu tine. Închid ochii storcându-i de bucurie pentru că acum știu. Bădița mea. De câte ori nu te-am ascultat de atâtea ori tu m-ai iertat. De câte ori am căzut de atâtea ori te-ai așezat lângă mine. Cu cât am eșuat mai mult tu ai continuat să crezi în mine. Ai avut curaj în locul meu. M-ai iubit uneori în locul lui mama sau lui tata. Dumnezeu s-a asigurat să cresc mare și tu te-ai asigurat să ajung mare. M-ai condamnat să am succes.

Se uită cu ochii mari spre mine așteptând cu emoție să începem pregările pentru prima zi de școală. Sunt fericită. Știu că ești acolo pentru el așa cum ai fost și pentru mine. Abia aștept să te văd și să te strâng în brațe, Bădița mea.

 

(Visited 54 times, 1 visits today)