Unul dintre avantajele poziției de CEO este interacțiunea cu alți CEO, cu persoane din poziții similare (Managing Director, General Manager, etc) și acest lucru creează o identitate sau apartenență socială și profesională râvnită de mulți. Într-o întâlnire de acest gen mi-a atras atenția remarca unui coleg: CEO – ul este o persoană SINGURĂ. Niciodată până atunci nu am privit această poziție astfel. Niciodată până atunci nu am simțit singurătatea. Din contră. Sincer nici acum nu o simt, și totuși este o perspectivă interesantă. Ce înseamnă singurătatea? Chiar dacă te simți singur, este într-adevăr real? Nu este de vină poziția ta când nimeni nu te înțelege, sau când nu ai cu cine să îți împărtășești problemele și așteptările celor din jur par exagerate pentru tine. Are legătura cu sănătatea ta emoțională și șansele să rămâi în vârf devin din ce în ce mai mici. Ai ajuns acolo și te lupți cu tine să reziști. Ai ajuns să te întrebi dacă într-adevăr merită, și odată ce îți pui această întrebare, finalul este clar. Dacă treci și peste grija abandonului, sau peste ce spun alții despre tine, decizia devine și mai ușoară și nu vei mai fii singur.

Este reală singurătatea unui CEO?

Personal, compar poziția de CEO cu gâtul îngust al unei clepsidre. Indiferent de poziția clepsidrei, pe acolo trece fiecare fir de nisip și rezultatul trebuie să fie identic și exact întotdeauna. Firele de nisip sunt colegii, acționarii, partenerii, prietenii și familia. Și întotdeauna așteptările lor sunt simple, exacte: decizia cea mai bună, răspunsul corect, soluția cea mai eficientă, rezultatul financiar pozitiv bugetat, empatie și înțelegere, timp, bună dispoziție și iubire . . . și toate în același timp. Și cum după toate astea să te simți singur?

Nu cred că cineva se așteaptă ca odată ajuns CEO lucrurile să devină simple, clare și rezolvabile de la sine. Dar cu siguranță nu devine singur. Ești mai expus, ești mai vulnerabil, trebuie să fii mai curajos ca ieri, mai onest în primul rând cu tine. Este acel moment când realizezi că nu le știi pe toate și trebuie să o recunoști cu voce tare, și paradoxal este momentul acela când vezi că nu ești singur, căci cei din jurul tău sunt acolo pentru tine.

(Visited 139 times, 2 visits today)